IN TOATE TARILE Uniunii Europene activeaza acum partide ce se impotrivesc federalizarii Europei, proces identificat de multi cu pierderea autonomiei, renuntarea la independenta economica si cu eroziunea libertatilor individuale. In Marea Britanie, United Kingdom Independence Party (UKIP, Partidul Independentei Regatului Unit) are acum 12 deputati in Parlamentul European si a inregistrat rezultate onorabile la ultimele alegeri generale. Din pacate, Marea Britanie neavind un sistem electoral proportional, UKIP nu a obtinut pana in prezent nici un mandat parlamentar in tara sa…
UKIP este descris drept “anti-european” ceea ce este inexact, acest partid fiind anti-UE, dar pentru o Europa a statelor-natiuni, libere sa intre in orice asociere favorabila intereselor nationale.
Argumentele UKIP sunt simple si dictate de interesul national, intelegand totusi ca relatiile intre natiuni se bazeaza pe negocierea acestor interese de catre reprezentanti liberi alesi.
Contributii gigantice, avantaje – zero
Pentru Marea Britanie, contributiile anuale la bugetul UE inseamna o uriasa cheltuiala si o secatuire a resurselor nationale. Contributia directa este acum de 11 miliarde lire sterline anual, dar The Institute of Directors (organizatie britanica elitista, influenta, pro-UE) estimeaza ca acest cost este de fapt dublu, datorita costurilor de aplicare a noilor legislatii si a pierderii de venit din pescuit si agricultura. Se estimeaza ca retragerea din Uniune ar duce Marii Britanii un beneficiu net de 25 miliarde lire sterline anual !
Parlamentul britanic isi pierde autoritatea si puterea de a apara interesele populatiei (nici nu e de mirare ca din ce in ce mai putini alegatori se prezinta la urne). In general acum Parlamentele europene accepta decretele de la Bruxelles, nascocite de o administratie elitista, asupra careia nu au nici un fel de putere. Tarile membre sunt in permanenta napadite de un “rococo legislativ” (inclusiv in ce priveste curbura legala a bananelor si a castravetilor) care se dovedeste atat costisitor, cat si demoralizant – dar si fatal pentru multi mici intreprinzatori. Patru legi din cinci, ce se pun in aplicare in Marea Britanie, provin de la Bruxelles. Regulamentul UE stipuleaza in mod emfatic ca oficialitatile nu au voie sa tina cont de interesele tarii lor de origine, legislatia europeana primînd.
UKIP arata ca Marea Britanie nu mai poate sa-si urmareasca propria strategie agricola si de pescuit, bazata pe auto-suficienta optimala si maximizarea propriilor resurse. Common Agricultural Policy (strategia de reforma a agriculturii britanice) s-a dovedit costisitor si daunator, atat mediului inconjurator cat si intereselor economice ale tarii, ca si pentru tarile din lumea a treia, care nu-si pot vinde produsele in conditii echitabile.
Iarasi bizara este ideea “armonizarilor” care impiedica tarile membre sa profite de propriile avantaje. In Marea Britanie, o legislatie comerciala mai supla favorizand intreprinderile mici este pe cale de disparitie.
In domeniul monetar, introducerea euro inseamna delegarea conducerii economiei nationale catre Banca Centrala Europeana. Sondajele arata ca britanicii inca nici nu vor sa auda de euro, si din acest motiv partidul laburist de guvernamant nu doreste inca un referendum pe aceasta tema. Asteapta ca mai intai spalarea de creiere sa-si faca pe deplin efectul. UKIP se teme ca odata cu trecerea la moneda unica europeana, se va face si o armonizare fiscala; adica, ridicarea impozitelor la nivelul Germaniei si Frantei, tari aflate acum in plin declin economic.
UKIP arata ca Uniunea Europeana apartine trecutului. Spre deosebire de tarile parti in acordul NAFTA (North American Free Trade Agreement), UE nu constituie o zona de schimb liber, ci o zona de protectionism vamal, constituita spre profitul elitelor admnistrative in cardasie cu marile corporatii.
O alta aberatie “europeana”: UE impune cheltuieli suplimentare oricarei mici intreprinderi din Marea Britanie, inclusiv celor 90% care nu au nici un fel de relatie comerciala cu alte tari UE, acestea fiind firme ne-exportatoare sau firme care nu exporta in UE.
O noua Uniune Sovietica
De altfel, Bruxelles-ul vrea sa “sovietizeze” natiunile europene, creind o Europa a regiunilor, ceea ce va facilita controlul asupra popoarelor. Din acest motiv si nu din altul toate miscarile independentiste sau separatiste ale unor etnii locale, sunt activ sprijinite de Bruxelles (dupa principiul “divide et impera”, la care se adauga si varianta noua “corupe si vei conduce” – ilustrata, de exemplu, prin puternicul lobby pro-homosexual si prin generalizarea asistentei sociale).
UE are mai multe sanse de reusita decat fosta Uniune Sovietica. Pentru ca UE, cu ajutorul marilor corporatii monopoliste, va da oamenilor “ce vor ei”: hrana din belsug (de calitate proasta, dar frumos ambalata, majoritar produse pe baza de zahar, grasimi si arome sintetice, gen Coca-Cola sau McDonald’s), produse farmaceutice care sa faca omului viata mai suportabila, telenovele, muzica imbecilizanta, sporturi de spectator, animale “de companie” si acces la orice fantezie sexuala.
Cine ar mai avea chef de “revolutie” beneficiind de toate acestea?
Individul se poate retrage intr-un cocon in care poate exista singur (clasicul individualism occidental), toate nevoile sale fiind asigurate de UE si de stat. Odata devenit total dependent, el va resimti teroare fata de orice intiativa care sa-i schimbe status-quo-ul. In tarile care au aderat relativ recent (Spania, Portugalia, Irlanda) s-au pompat sume enorme, asa ca populatiile considera UE drept un fel de mana cereasca, o mama a ranitilor. Aceste tari se aseamana bine primilor cistigatori a jocurilor piramidale. In curand insa, va veni scadenta, mai ales dupa intrarea noilor tari “sarace” in Uniune.
Mascarada la urne, in Spania
Spania a spus de curand un “da” rasunator in referendumul pentru Constitutia UE. Acest vot insa a avut loc in conditii cel putin suspecte. Sondajele oficiale au aratat ca 9 spanioli din 10 habar n-au care e semnificatia constitutiei europene. Multi insa, sunt constienti de binefacerile celor circa 100 de miliarde de euro primite de Spania din 1986 (data aderarii) incoace, din care 18 miliarde reprezinta contributia oferita Spaniei de contribuabilii britanici. Acest rezultat de referendum a fost “cumparat” cu banii oferiti (fara voia lor) de cetatenii altor tari membre.
Pe perioada campaniei, guvernul Zapatero a cheltuit sume enorme de la buget pentru a-i determina pe oameni se voteze “pro”. M-am aflat in Sevilla in zilele premergatoare referendum-ului; la fiecare colt de strada si in fiecare magazin se distribuiau propaganda si gadgeturi pro-UE. De partea cealalta, campania IMPOTRIVA constitutiei europene, finantata de surse particulare, era, prin contrast, anemica si sectara.
Un numar mare de starlete pop, de fotbalisti, actori de teleonvele si familia regala au aparut la televiziune incuranjind populatia sa voteze “da”. Cu tot acest circ, numai 42% din electorat s-a prezentat la urne, 77% votand pentru – din care majoritatea habar n-aveau pentru ce voteaza de fapt. De-abia iesiti din dictatura lui Franco, spaniolii, de buna voie si nesiliti de nimeni au votat sa fie condusi de dictatura elitelor de la Bruxelles.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu