7 simboluri masonice

Un simbol reprezinta simplificarea unui concept, a unei idei etc. intr-o forma grafica acceptata general ca un reprezentant al ideii respective. Spre exemplu, recunoastem crucea ca simbol al crestinatatii, simbolul “+” ca simbol al adunarii in matematica iar simbolul “$” - moneda Statelor Unite.

Ce se intampla totusi atunci cand reprezentarea general valabila este una gresita? Ce se intampla atunci cand simbolurile carora le atribuim un anumit inteles reprezinta mai mult decat ne imaginam?

Exista 7 astfel de simboluri in acest articol:

1. Crucea intoarsa
2. Svastica
3. Steaua lui David
4. Pentagrama
5. Simbolul infinitului
6. Inima
7. Caduceul

I. Crucea intoarsa sau Crucea Sfantului Petru
Simbolul din figura 1.1 este vazut in genere ca un simbol satanic, probabil datorita negatiei martiriatului lui Hristos. Media si legendele moderne legate de apocalipsa si conspiratii satanice intretin intelegerea incorecta (sau poate doar incompleta) a simbolului.

In fapt, reprezentarile din figurile 1.1 si 1.2 sunt numite de cunoscatori “Crucea Sfantului Petru”. Se spune despre Sfantul Petru, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, ca a refuzat sa fie crucificat asemeni lui Iisus, din umilinta. Ca rezultat, sfantul a fost martirizat invers.
Figura 1.3 reprezinta “Crucea Lorraine”, un simbol apropiat de crucea intoarsa prin compozitia grafica. Originea este diferita: folosita initial de Ducele de Lorraine (de unde si numele), a fost adoptata de alchimisti in perioada Renasterii ca simbol al pamantului si al sufletului materiei.

In 1940 simbolul Crucii Lorraine a fost folosit de Amiralul d’Argenlieu, ca simbol al rezistentei Franceze, simbol opus svasticii naziste.
II. Svastica卐
De departe unul dintre cele mai controversate si prost intelese simboluri in cultura europeana recenta, svastica este un simbol ce traverseaza culturile intregului pamant. De la mozaicurile romane, la vasele Greciei Antice, la templele hinduse, picturile budiste, cultura nativilor Nord Americani, svastica este vazuta ca un simbol religios.

Numele “Svastica” provine din sanscrita unde “su” inseamna “bun” iar “vasti” insemna viata. Traducerea aproximativa ar fi “Viata buna”.

Figurile 2.1 si 2.2 sunt reprezentari ale simbolului hindus Manji, reprezentand legatura universului cu pamantul si a binelui cu raul , toate aflate intr-un echilibru dinamic, dat de terminatiile crucii solare.

Figura 2.3 : civilizatiile precrestine din Europa vedeau Svastica drept un simbol solar, al fertilitatii si puterii. Grafismul din figura 2.3 este reprezentarea “crucii tunetului”, marca zeului tunetului Perkons.

Figura 2.4 este o svastica decorativa. Un simbol mai nou, derivat din svastica nazista este simbolul neonazist din figura 2.6. Acest simbol este format din 3 cifre 7, ce formeaza impreuna “777″, simbol al biruintei asupra anticristului.
Figura 2.5 a fost marca sectei Raelitilor pana in 1991. Grafismul descrie o galaxie ce se invarte intr-o Hexagrama. Simbolul a fost considerat nepotrivit si a fost redesenat in 1991. De mentionat este ca secta raelitilor nu are nici o legatura cu miscarea neonazista.
III. Steaua lui David
Steaua lui David sau “Magen David” in ebraica, este o hexagrama ce apare ca simbol in perioada 800-600 i.H. Simbolul este recunoscut ca marca a iudaismului si imagine a Israelului. Hexagrama este compusa din alaturarea a 2 triunghiuri, orientate in sus, respectiv in jos. Cele 2 triunghiuri au fost folosite in evul mediu de catre alchimisti pentru a simboliza apa respectiv focul.

Ce altceva simbolizeaza cele doua triunghiuri? uniunea intre femeie si barbat, echilibrul intre bine si rau, relatia dumnezeu - om si in acelasi timp, in Kabala - perfectiunea, “Sefirah Tifaret” .

In antichitate simbolul hexagramei a fost cunoscut ca semn al imperiului ebraic. Odata cu cucerirea acestuia si imprastierea poporului evreu, a inceput sa se raspandeasca si simbolul.

“Sigiliul lui Solomon”, cum mai este cunoscuta steaua in lumea araba si in practicile oculte, este simbolizata, contrar aparentelor, prin litera 7, formata prin adunarea celor 6 colturi cu centrul hexagramei.

Figura 3.1 reprezinta simbolul poporului evreu, adoptat in 1948 alaturi de culoarea albastra.

Figura 3.2 este un simbol Rasta, aparut in aceasta religie prin practicile si credintele zioniste.

Figura 3.3 este denumita Hexagrama Unicursala, numele fiind dat de posibilitatea de a desena acest simbol fara intrerupere. Este un simbol creat de Aleister Crowley, ocultist, francmason si scriitor. Simbolul este purtat de adeptii miscarii religioase Thelema.

Figurile 3.4, 3.5 si 3.6 sunt in ordine: Steaua Mesianica (imagine folosita de primele miscarile crestine), Hexagrama Raelitilor (descrisa la punctul II) si Sigiliul Mesianic (compus din simbolul mesianic al pestelui, folosit de primii crestini pentru a-si declara apartenenta la crestinatate, steaua lui David si Menorah, unul dintre cele mai vechi simboluri religioase iudaice).

Pe ultimul rand gasim Shatkona, in figura 3.7, o imagine hindusa folosita pentru a simboliza creatia si legatura intre barbat si femei, apa si foc.

Cea mai interesanta reprezentare a hexagramei o gasim in figura 3.8, alaturarea intre un echer si un compas, unul dintre cele mai cunoscute simboluri masonice. Alaturarea simbolizeaza creatia divina si intelegerea de catre umanitate a importantei creatiei. De multe ori simbolul este prezentat avand litera “G” (God) in centru. Daca veti cerceta veti descoperi ca hexagrama insasi este des folosita in simbolistica masonica.
IV. Pentagrama
Pentagrama - un simbol transcultural, ce se poate gasi in cultura hindusa, greaca, romana, babiloniana etc. In ultimul secol insa a fost legat de trei mari concepte cultural - religioase: Satanismul, miscarea Wicca si Francmasoneria.

De notat este ca in general pentagrama reprezinta in multe culturi cele 4 elemente (pamant, foc, apa, aer) plus ceea ce este numit “suflet”. Alaturarea acestor 5 elemente da nastere luminii, ordinii in univers.

In genere pictograma satanica este reprezentata asemeni figurilor 4.1 , cu un colt indreptat in jos iar in interiorul stelei - Capra Sabatica, gresit asemanata zeitatii oculte Baphomet. Uneori simbolul este reprezentat inconjurat de 2 cercuri si numere pitagoreice. Un amanunt important este ca steaua satanica nu este o negare a pentagramei Wicca iar diferentierea orientarii colturilor (sus sau jos) este o diferentiere moderna, aceasta neexistand pana in secolul 19.

Pictograma Wicca este incadrata intr-un cerc de obicei, imaginea fiind un simbol al credintei adeptilor. Totusi, tinerii adepti ce se tem de raspunsul social negativ pe care l-ar putea avea convingerea lor religioasa poarta obiecte ce reprezinta pentagrame stilizate asemeni celor din figura 4.2 .

Pentagrama este de asemenea un puternic simbol in Masonerie unde este folosita atat cu un colt orientat in sus cat si cu el in jos in cazul simbolului “Steaua Estului”, simbol al Grupurilor Masonice Feminine (figura 4.3).
V. Simbolul Infinitului


Simbolul infinitului (5.1) a fost descoperit in anul 1655 de catre matematicianul John Wallis si a fost botezat 40 de ani mai tarziu de catre Bernoulli “lemniscus”, ceea ce in latina inseamna “funda”.

Partea interesanta vine atunci cand privim simbolul din figura 5.2, simbolul alchimist pentru sulf, echivalentul in alchimie al sufletului uman. Totusi, odata cu acapararea simbolului de catre biserica satanica lui Anton La Vey, simbolul este mai des vazut drept “Crucea Pontificala a lui Satan’.
VI. Simbolul inimiiCea mai comuna reprezentare a inimii ca simbol semn al dragostei este cea din figura 6.1. Simbolul se gaseste si in cultura greaca, aici repezentandu-l pe Dionysos, zeul vinului.

Figurile 6.2 si 6.3 sunt variante africane ale simbolului, prima reprezentand intoarcerea iar cea de-a doua durere si suferinta.
Printre multele interpretari pe care le poate gasi simbolul se afla: insemn al placerii carnale, al penetrarii si pasiunii cand este reprezentata strapunsa de o sageata (figura 6.4), simbol religios Voodoo (figura 6.5 - insemnul zeitei Erzulie, patroana a dragostei), sau simbolul prieteniei in cultura Irlandeza - Claddagh (figura 6.6). Claddagh este format din 2 maini apropiate de o inima, simbolizand prietenia si o coroana deasupra inimii, simbolizand loialitatea.

In crestinism exista 2 reprezentari deosebite ale inimii, de multe ori incurcate de necunoscatori. Prima (figura 6.7) este cunoscuta sub numele Sacre-Coeur (inima sacra) si este cunoscuta inca din secolul al saptesprezecelea, nascuta din viziunile sorei Maria Margareta. Imaginea simbolizeaza legatura intre uman si divin conform viziunilor sfintei. Interesanta este si legatura cu simbolul sulfului ( vezi V. SIMBOLUL INFINITULUI ), daca ar fi sa inlocuim inima cu funda lui Bernoulli. O dovada ca stiinta empirica si religia se impleteau inca din acea perioada.

O alta inima caracteristica religiei crestine catolice este Inima Imaculata a Fecioarei Maria ( figura 6.7 ), simbol al durerii si al suferintei. Inima este prezentata strapunsa de un pumnal (uneori de 7, ca simbol al celor sapte dureri ale Fecioarei) si inconjurata de trandafiri si flori de liliac.
VII. Caduceul, Toiagul lui Asclepios si Pocalul Hygeei

VIII. La sfarsit
Simbolistica este un domeniu ametitor. Atatea informatii si atatea concepte inradacinate in noi si in lumea ce ne inconjoara. Am discutat despre 7 simboluri insa exista zeci, poate sute de mii de simboluri uitate, ascunse, abia asteptand sa isi spuna povestea. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa o asculti...

Чтец Виктор КОЗМА

Patriarhul Daniel-mason???

Lupta pentru ocuparea functiei de Patriarh a starnit comentarii pasionale, luari de pozitie care mai de care mai fulminante, care atribuie masoneriei si serviciilor secrete o implicare in alegerea intaistatatorului ortodocsilor romani.

Cel mai vehement a fost liderul PIN Cozmin Gusa, care i-a cerut lui Eugen Ovidiu Chirovici, unul dintre sefii masoneriei de la noi, sa nu influenteze rezultatul alegerilor prin jocuri de culise.

Relatia dintre masonerie si Biserica este, cel putin in Romania, o poveste destul de ambigua si sinuoasa. Desi din 1934 i-a fost cerut Sfantului Sinod sa afuriseasca masoneria - dupa modelul grecesc, care o facuse cu un an inainte - abia in 1937 s-a luat o decizie publica.

In baza temeiului nr. 785/1937, in sedinta Sfantului Sinod din 11 martie 1937, a fost aprobat studiul Inalt Prea Sfintitului dr. Nicolae Balan al Ardealului, prin care francmasoneria era condamnata. S-a hotarat ca „Biserica le va refuza la moarte slujba inmormantarii, in caz ca pana atunci nu se caiesc. De asemenea, le va refuza prezenta ca membri in corporatiile bisericesti”.

O decizie de imagine, cum s-ar spune in limbajul actual, pentru ca din 1937 si pana in prezent nu a existat vreun caz in care unui mason sa i se interzica slujba de inmormantare! O rezolvare tipic romaneasca, pentru ca Patriarhul Miron Cristea, sub care s-a dat aceasta hotarare, era si el un initiat inca din tinerete.

Dar in 1937, cand Ion Pangal, seful masoneriei, ii citea solemn Patriarhului Miron Cristea decizia de autodesfiintare a francmasoneriei, multi se prapadeau de ras: fata in fata, condamnand „Oculta”, stateau doi frati!

Miron Cristea nu este singurul caz de ierarh sau cleric care a apartinut de-a lungul timpului masoneriei: episcopul Melchisedec Stefanescu, Filaret Scriban, Dionisie Lupu, Atanasie Stoianescu, ca sa mentionam doar pe unii. Ba chiar Mitropolitul Irineu Mihalcescu, autor al unor rasunatoare studii antimasonice, a fost in tinerete mason.

Ca si astazi, in perioada interbelica, masoneria ocupa spatii importante in media, iar povestile care circulau erau cel putin tulburatoare. Ca „marele public” nu intelegea nimic din asta sta marturie si un fapt petrecut la „rebeliunea legionara” din ianuarie 1941. Niste gura casca pusi sa strige „Horia Sima, Furher, Duce!” si „Jos masonii!” scandau „Horia Sima fura si duce!”, respectiv „Jos nasoii!”.

Cu precautie sau nu se stie exact din ce motive, din 1937, Biserica Ortodoxa Romana nu a mai luat atitudine fata de masonerie: nici pro, nici contra. La fel au facut-o multe alte Biserici ortodoxe, cu exceptia Bisericii Ciprului care, in ianuarie 1993, a mai afurisit odata aceasta organizatie.

La noi, parerile sunt impartite, evident in functie de interese: unii considera decizia perimata si luata sub presiunea vremurilor, iar altii o considera valabila din moment ce nu a fost abrogata. Oricum nu mai reprezinta astazi nicio ciudatenie ca unele personalitati se declara public masoni, dar participa la slujbele bisericii sunt crestini practicanti.

youvenalyi kartushin

Despre monahism - Parintele Teofil Paraian

Monahismul este un asezamant al Bisericii, o comunitate in care se incadreaza oameni care do­resc sa realizeze mai mult decat se poate realiza in viata comuna, desi viata comuna este viata celor multi, viata pe care o vrea Dumnezeu, pe care El a creat-o de la inceput. Exista insa si posibilitatea de incadrare intr-o viata superioara vietii comune si pe care, la fel, o binecuvinteaza Dumnezeu, dar aceasta este o viata pentru cei putini, pentru oa­meni de exceptie.

Monahismul este o institutie a Bisericii, pe care aceasta o pretuieste in mod special. Credinciosii, de asemenea, ii cinstesc foarte mult pe calugari, doresc sa aiba in apropiere calugari si sa se folo­seasca de experienta lor, insa mai putini sunt cei care doresc sa aiba in propria lor familie calugari.

In prezent, putem vorbi si de o anumita criza in monahism, in sensul ca manastirile au fost deran­jate (in activitatea lor privind formarea vietuitorilor) de catre regimul comunist ateu. Criza mai vine si de pe urma influentei laice a veacului acestuia, chiar asupra oamenilor care se inchinoviaza in manas­tire, dintre care cei multi nici nu stiu ce fac cand se fac calugari, precum graia candva episcopul Nicolae Popovici. La aceasta as mai adauga ceva: multi dintre cei ce n-au stiut ce au facut cand s-au facut calugari n-au realizat nici dupa aceea ce inseam­na sa fii calugar.

Sunt multi "improvizati" in calugarie si in viata manastireasca in general, mai ales in ultimii ani, cand s-au infiintat foarte multe manastiri si schituri numai ca sa fie; si au fost primiti oameni fara uce­nicie, fara verificare, ce au fost promovati uneori chiar in functii de conducere inainte de a fi fost ei insisi condusi; oameni care au ajuns mari fara sa fie mici. Acestia sunt oamenii care vor reprezenta monahismul in continuare si bineinteles ca nu o vor face cum trebuie, precum se cuvine unui lucru de felul acesta.

Multi dintre cei care intra in viata calugareasca sunt influentati de cunostinte, de rude; si, in gene­ral, acestia nu depasesc viata comuna, iar in viata monahala sunt niste nechemati, adica traiesc o viata negativa intr-o infatisare pozitiva, fapt care nu promite nici pentru viitor si nu serveste nici in prezent.

Remedii exista: mai intai de toate, sa fie foarte bine cercetati cei ce vor fi recrutati de acum inain­te pentru monahism, adica sa nu se acorde credi­bilitate unui om care vine spre calugarie fara sa stie ce alege. In ultima vreme au fost primiti in manastire chiar minori, chiar oameni fara responsabi­litate; aceasta nu este o realizare, ci o anormalitate, cu grave consecinte pentru, buna rancluiala a cinu­lui monahal.

Deci se cere si o studiere foarte atenta a perso­nalului conducator, si a candidatilor la monahism, pentru ca de multe ori graba in a promova pe cine­va duce la nereguli pentru manastire, creand neajun­suri si vietuitorului insusi, caci el, nestiind ce face, negasindu-si adevarata vocatie, merge pe doua cai. Se recomanda, asadar, mai multa seriozitate, mai multa luare-aminte si mai multa exigenta, chiar daca obstea are o reala, o stringenta nevoie de oameni. Manastirea sa nu-si urmareasca predilect interesele ei, ci numai pe ale vietuitorilor, neacceptand pe noii veniti la varste nedepline si neavansand pe cei ce nu-si cunosc calea si nu stiu ce au de facut.

Se cere apoi o mai atenta educatie monahala si mai multa grija pentru novicii sau incepatorii vietii dintr-un asezamant monahal.

Si, in sfarsit, sa nu-si inchipuie cineva ca numai daca esti calugar, esti primit de Dumnezeu spre mantuire. Eu cred ca cei mai multi ratati si cei mai multi "improvizati" sunt in viata calugareas­ca. De ce ? Pentru ca viata calugareasca este o viata de exceptie, iar daca se strecoara in ea oa­meni comuni, atunci oamenii aceia nu vor putea face niciodata lucruri care tin de o viata superioa­ra. E mai bine pentru toata lumea ca unii ca aces­tia sa ramana in afara manastirilor.

Arhim. Teofil Paraian

NU vizitei papei in Romania! Pustnicul Rafail Berestov avertizeaza Rusia de vinderea Ortodoxiei la viitorul sinod talharesc

Incepem o serie de articole, prin care argumentam pericolul vizitei papei Ratzinger in Romania, vizita aprobata chiar de sinodul BOR. Aceasta vizita face parte dintr-un program mai amplu de obisnuire a oamenilor cu ideea de dialog, colaborare si in final comuniune euharistica a ortodocsilor cu papistasii. Se lucreaza foarte subtil si cu rabdare, renuntandu-se a mai pune in discutie diferentele evidente dintre invatatura cea dreapta a Bisericii Ortodoxe si blasfemiile cultului papistasesc. “Sabia Ortodoxiei trebuie scoasa, sa se vada ca este ascutita, iar de va fi nevoie vom taia si din capete! Traim un moment istoric” si vom fi martori multor uraciuni savarsite in Biserica, insa nu trebuie sa ne inspaimantam, nu suntem singuri, aparam Adevarul si El pe noi! Biruinta va fi a celor ce se tin de Dreapta Credinta! Asa sa ne ajute Dumnezeu pe toti!
Iubiti Arhipastori si Pastori ai Bisericii Ortodoxe Ruse, ma adresez catre voi, eu, nevrednicul monah Rafail (Berestov)

Dusmanii mantuirii noastre, vrajmasii lui Dumnezeu, au trecut cu toata hotararea la atac. Ei pregatesc unirea (cu „bisericile” eretice – n.n.) si prin actiunile lor decisive vor sa directioneze Biserica Ortodoxa pe calea pieirii, calea unirii. Vremurile in care traim sunt bantuite de diferite invataturi gresite si talmaciri teologice false, pentru ca noi, intreaga omenirea, suntem afectati de inselare. E o mare inselare, cand cineva vrea sa stearga dogmele, sa stearga hotarele bisericesti, e o foarte mare inselare diavoleasca, acum acestia nu vad cu desavarsire hotarele si nu se supun nici canoanelor, nici dogmelor bisericesti, intarite la cele sapte Soboare Ecumenice si care sunt stalpul si temelia adevarului (I Tim. 3, 15).E razboi, razboi duhovnicesc, razboi al satanei cu Dumnezeu prin Biserica, pentru a schimonosi adevarul si pentru ca Duhul Sfant, Duhul Adevarului sa plece din Biserica atunci cand se va savarsi unirea cu ereticii. Pentru aceasta si pregatesc ei acum unirea. Este prima etapa de unire a Sfintei Biserici Ortodoxe cu ereticii-catolici pentru a-l recunoaste pe papa cap al Sfintei Biserici. Ereticul sa fie capul Sfintei Biserici?

Este o erezie catolica, papistasa! Si ca urmare – Duhul Sfant, Duhul Adevarului va pleca din Biserica, si toti cei care o vor primi si il vor pomeni pe papa, nu vor mai fi ortodocsi, ci eretici-catolici. Sau o vor face cu viclenie, zicand: „Pomeniti-l pe patriarhul vostru”, iar patriarhul il va pomeni pe papa. Este o mare viclenie. Daca patriarhul il va pomeni pe papa, inseamna ca el este catolic si nu ortodox. Noi, insa, crestinii ortodocsi, nu-l vom pomeni pe patriarhul-catolic.

Ma adresez cu toata fermitatea, stapanii mei: mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi ai Bisericii Ortodoxe Ruse, a batut ceasul! Nu se mai poate tacea, ci cu tarie trebuie sa spunem NU: NU – ecumenismului! NU – unirii! NU – papismului! NU – catolicismului! NU – globalizarii! NU – serghianismului! NU – renovationismului si neorenovationismului!

Va sfatuiesc sa convocati Soborul Local al Bisericii Ortodoxe Ruse, fara acei ierarhi care sunt infectati de erezii si sa se osandeasca toate ereziile pe care le-au acumulat unii reprezentanti ai Bisericii. Biserica este sfanta, de aceea in ea nu se pot contine pareri gresite.

Faptul ca reprezentantii oficiali ai Bisericii vor la aceasta etapa sa se uneasca cu papismul si sa-l recunoasca pe papa drept cap al Bisericii, este doar inceputul caderii. In viitor ei, vrajmasii lui Dumnezeu, vrajmasii mantuirii noastre, nu se vor opri, ei neaparat se vor uni cu toti cei auto-intitulati „crestini”. Insa, dupa ce se vor uni cu toti protestantii, uniatii, tot felul de monoteliti, monofiziti, baptisti, care chipurile marturisesc crestinismul, ei nu se vor opri. Ei pregatesc „biserica” satanei. Mai departe se vor uni cu religia musulmana, cu religia satanista iudaica, cu cea budista si chiar cu satanistii de tot soiul si cu vrajitorii, dupa cum deja au practicat la adunaturile ecumeniste.

Asadar, va chem cu toata hotararea, stapanii mei, Preasfintiti ai Bisericii Ortodoxe Ruse, sa stati pentru adevarul bisericesc, ca nu se mai poate tacea. „Nu avem unde da inapoi!”. A ne retrage inseamna a pieri. Stiti oare ca putem pierde Biserica Ortodoxa Rusa, dupa cum intreaga Europa a pierdut Ortodoxia. Ortodoxia se va duce in catacombe, ea va ramane, invatatura Ortodoxiei e de nebiruit.

Biserica lui Hristos este stalp de nebiruit al adevarului (1 Tim. 3, 15), dar cati oameni, cate milioane vor nimeri in labele dracilor… Intelegeti…?

Asadar, va chem pe voi, iubiti Arhipastori, sa va ridicati intru apararea credintei ortodoxe impotriva tuturor ereziilor si dezbinarilor.

Viaţa sfantului GHERASIM de la Iordan

Deprinzându-se, încă de copil, cu frica de Dumnezeu, când s-a făcut mai mare sfântul Gherasim a îmbrăcat schima monahală şi s-a dus departe, în adâncul pustiului Tebaidei, pe vremea împăratului Constantin Pogonatul, nepotul lui Eraclie. Acolo a depus atâta luptă pentru virtute şi s-a apropiat atât de mult de Dumnezeu, încât i se supuneau lui şi fiarele cele sălbatice. Astfel, el avea pe lângă sine un leu care îi slujea şi care pe lângă toate celelalte slujbe pe care i le făcea, mai făcea şi pe aceea că ducea la păscut şi aducea înapoi catârul care îi căra sfântului apă. Odată, pe când leul dormea, nişte călători care treceau pe acolo cu cămilele lor, văzând catârul păscând singur, l-au luat şi l-au legat de cămilele lor, pornind mai departe. Spre seară, monahul ce-şi făcea ucenicia pe lângă sfântul Gherasim, văzând că leul vine singur, s-a mâhnit, socotind că leul a mâncat catârul. Şi ducându-se a spus acest lucru sfântului. Iar sfântul Gherasim a poruncit ca mai departe leul să îndeplinească şi slujba catârului. Leul a primit aceasta şi tot timpul, cât catârul a fost ţinut de neguţătorii care-l luaseră, purta vasele cu apă pe spinarea lui şi alergând cât putea de repede, se silea să aducă apă. Dar, s-a întâmplat ca neguţătorii amintiţi, la întoarcere, să apuce pe aceeaşi cale. Când s-au apropiat de râul unde se găsea leul ca să aducă apă, leul văzând şi cunoscând catârul, care urma cămilelor fiind legat de ele, năpustindu-se cu o săritură neaşteptată a înspăimântat pe neguţători şi i-a pus pe fugă. Apoi, apucând catârul de căpăstru, l-a tras după sine, iar catârul a tras după el toate cămilele de care era legat şi care la rândul lor erau legate una de alta, aşa cum este obiceiul, şi le-a adus la chilia sfântului. Apoi bătând cu coada la uşa chiliei, le-a înfăţişat sfântului ca pe un vânat. Văzând aceasta, sfântul Gherasim, zâmbind ucenicului său, a zis: În deşert am grăit rău despre leu; deci, să fie mai departe slobod de slujba pe care o săvârşea şi să se ducă să petreacă după obiceiul său. Atunci leul, plecându-şi capul, ca şi cum ar fi mulţumit sfântului şi-a luat calea către munte. Şi o dată pe săptămână venea şi se apropia de sfânt, plecându-şi capul înaintea lui, ca şi cum i s-ar fi închinat. După ce sfântul Gherasim s-a săvârşit din viaţă, leul a venit din nou să-şi primească binecuvântarea. Dar, negăsind pe sfânt şi aflând de la ucenicul acestuia despre sfârşitul lui şi fiind dus la mormântul sfântului, mai întâi a scos aici nişte mugete uşoare, dar în cele din urmă răcnind cu multă putere, şi-a dat duhul. Astfel măreşte Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe Dânsul, încât face ca şi fiarele să li se supună celor ce păstrează neîntinat chipul şi asemănarea Sa.

Obiectivul major al UE

Moto: Pentru ca o problema sa poata fi rezolvata trebuie mai întîi constientizata existenta ei.
Teroarea stalinista din perioada 1946-1964 si dictatura personala idioata a lui Ceausescu au distrus elita spirituala a poporului român.
Colectivizarea fortata si erorile majore ale politicii economice promovate de regimul Ceausescu au condus la înradacinarea în mentalitatea româneasca a dispretului fata de proprietate.
Evenimentele din decembrie 1989 pot fi catalogate doar ca o revolta dublata de o lovitura de stat data de esalonul 2 al PCR cu ajutorul armatei si securitatii si cu sprijinul serviciilor secrete occidentale si din tarile Pactului de la Varsovia. Scopul acestei lovituri de stat a fost acapararea puterii politice si economice de catre nomenclatura comunista, cu conditia acceptarii comenzii externe de a se abandona peste noapte centralismul economic si de a se proclama libertatea sindicala, masuri menite sa conduca la colapsul economiei românesti.
Majoritatea covîrsitoare a reprezentantilor clasei politice si a exponentilor elitei culturale mediatizate au determinat prin actiunile lor accentuarea mizeriei economice si morale în România postcomunista.
Obiectivul major al actiunii de globalizare sub stindardul UE – occidentalizarea – este transformarea popoarelor europene într-o masa amorfa, deznationalizata, dezcrestinata si dezumanizata.
Acceptarea fara rezerve de catre România a conditiilor de aderare la UE impuse din Occident conduce la deznationalizarea, dezcrestinarea si dezumanizarea poporului român.
Pasivitatea politica a intelectualilor onesti favorizeaza ascensiunea si mentinerea lichelelor în vîrful piramidei sociale, fiind în mod indirect responsabila de mizeria materiala si morala din România de azi.
Noiembrie 2005

Victor COZMA

11 argumente impotriva Constitutiei UE

1. Proiectul constitutional este un plan pentru o Uniune Europeana mai centralizata, mai inegala si mai nedemocratica, in care controlul cetatenilor obisnuiti este transferat in si mai mare parte ‘elitelor’ politice din statele membre, in special din cele mari cum ar fi Franta si Germania.

2. Pana acum, Uniunea Europeana s-a bazat pe tratate intre statele membre, fiind o creatie a acestora si neputand exista in lipsa lor. Insa ‘tratul constitutional’ pune bazele unui nou stat, facand din UE o persoana juridica pe plan international, separata si superioara statelor membre, capabila de a negocia tratate cu tari straine, ceea ce statele membre nu vor mai putea face. Cetatenii europeni doresc ca statele lor sa fie independente si conduse de guverne care raspund in fata lor si nu ca tarile lor sa se reduca la statutul de provincii intr-un superstat centralizat ale carui politici sunt decise de comitete supranationale cum ar fi ‘Comisia Europeana’, ‘Consiliul si Curtea de Justitie’, care au o conduceri ‘elitiste’, nedemocratice.

3. Constitutia UE face apel la toate tratatele anterioare, cum ar fi Tratatul de la Roma sau Tratatul de la Nisa si incorporeaza elementele lor principale. Asta ar trebui sa fie un prilej pentru a redefini aceste elemente, pentru a repatria puterile de la Bruxelles catre tarile membre si pentru a remedia lucrurile evident gresite ala UE – cum ar fi de exemplu ‘politica agricola comuna’ (C.A.P.), Euratom, si, in general, nesfarsitele reglementari si reguli emanate de la Bruxelles. Cetatetii vor asemenea schimbari, insa Constitutia UE exprima exact opusul lor.

4. Cetatenii europeni, in general, nu au nici macar habar de reglementarile cuprinse in aceasta Constitutie a UE. Asta spune foarte mult despre ce intelege UE prin “mai multa democratie, transparenta si eficienta”.

5. Articolul I-10 al Consitutiei UE este unul cheie prin afirmatia: “Constitutia, si legile adoptate de institutiile UE au intaietate in fata legilor statelor membre”. Aceasta reglementare nu a aparut explicit in nici unul dintre tratatele anterioare. Mai mult, aceasta ‘inovatie’ se va aplica in toate domeniile, nu doar in cele acoperite de tratatele anterioare. Asta va inlatura practic democratiile nationale si independenta politica a statelor membre. Din punct de vedere politic, dar si legal, statele membre se vor transforma in niste provincii ale unui nou stat numit Uniunea Europeana, iar Constitutiile si legile lor vor fi subordonate Constitutiei si legilor UE.

6. Noua Constitutie inlocuieste de asemenea sistemul actual de vot ponderat stabilit prin Tratatul de la Roma, printr-un nou sistem in care legile vor fi votate printr-o majoritate simpla a statelor atata timp cat populatia acestora atinge 60% din populatia UE. Asta avantajeaza fireste statele care au o populatie mai mare – dand de exemplu puteri mai mari Germaniei si Frantei, care, impreuna, constituie aproape 40% din populatia UE. In consecinta, legile UE vor trece mai usor, centralizarea va spori, iar parlamentele nationale – si cetatenii care le aleg – vor avea puteri tot mai reduse. Asta inseamna mai putina democratie, nu mai multa asa cum se declama.

7. Constitutia elimina controlul national in 30 de noi arii politice. Printre acestea se numara si procesele civile si penale, legi privind dreptul de azil si imigratia, instituirea unei politii europene, Europol si a unei Curti de Justitie, Eurojust, politici privind energia, fondurile structurale, tratatele culturale si nu in ultimul rand, cultura. Oamenii de rand nu vor o asemenea extindere imensa a puterilor UE. Aceasta extensie nu e necesara si nu e nici democratica.

8. Noua Constitutie elimina sistemul actual de rotatie a presedentiei UE la fiecare 6 luni, instituind in schimb functia de presedinte al UE, ales de Parlamentul European pe o perioada de 5 ani. De asemenea, Constitutia stabileste functia de ministru de externe al UE si un serviciu diplomatic, separat de cele ale tarilor membre, si de asemnea un Procuror Public.

9. Constitutia interzice Statelor membre sa duca o politica externa independenta. Articolul I-15 spune clar: “Statele membre vor urma activ si fara rezerva politica externa si de securitate a Uniunii Europene, intr-un spirit de loialitate si de solidaritate mutuala si vor indeplini actele adoptate de Uniune in aceste domenii.”. Termenul de “loialitate” este emblematic pentru subordonarea statelor membre in fata Uniunii Europene. Articolul I-40 viseaza formarea unei aliante militare intre statele membre si a unei politici comune de aparare, care va inlocui obligatiile catre NATO ale statelor membre in aceasta organizatie, si va sfarsi neutralitatea statelor care nu sunt membre NATO.

10.Constitutia da puterea Curtii de Justitie de la Luxembourg de a stabili ‘drepturile fundamentale ale cetatenilor UE’, trecand peste Constitutiile nationale si Curtile Supreme de justitie, la fel si peste Curtea Drepturilor omului de la Strasbourg. Asta permite Curtii de Justitie a UE sa intervina practic in orice domeniu al vietii si societatii, cum ar fi – dreptul la viata, legile familiei, legile proprietatii, legislatia muncii, educatie si invatamant, reglementarea cultelor etc. La ora actuala, in unele domenii sensibile, exista diferente in asemenea standarde printre tarile membre UE – cum ar fi in domeniul detentiei preventive, legalizarea sau nu a drogurilor usoare, avortul, eutanasia etc. Ar trebui oare ca o Curte de Justitie a UE sa aiba putere de a impune acelasi standard asupra Europei? Aceasta propunere are de-a face de fapt cu dorinta de a extinde tot mai mult puterile UE. Uniunea Europeana ar trebui sa respecte drepturile omului; nu sa aiba puterea de a decide care sunt drepturile noastre.

11.Articolul I-12 al Constitutiei permite Presedintilor si primilor ministri sa treaca orice arie politica din domeniul unanimitatii spre cel al votului majoritar, fara a fi nevoie de a adopta tratate noi in acest scop care sa fie ratificate de Parlamente sau prin referendumuri populare. Articolul I-17 spune ca daca aceasta Constitutie nu ofera suficiente puteri UE pentru a-si atinge obiectivele, Consiliul de Ministri poate “lua masurile necesare” pentru a conferi UE respectivelee putere. Aceste articole ofera asadar un cadru pentru ca tot mai multe puteri sa fie luate parlamentelor nationale si cetatenilor care le aleg si sa fie conferite structurilor nealese ale Uniunii Europene. Este un fapt fundamental anti-democratic.


Victor Cozma;Dimitris Karagounis 2009

Supravegherea totala a cetatenilor de catre UE

DACA UE va adopta propunerea ministrului suedez al justitiei, Thomas Bodström, referitoare la arhivarea pe termen lung a informatiilor electronice, supravegherea totalã a vietii cetatenilor va deveni în curînd o realitate. Motiunea demnitarului suedez, sustinutã si de ministrii de justitie ai Frantei, Spaniei si Irlandei, are 7 puncte principale:

1. Arhivarea informatiei electronice.
Operatorii de telefonie si internet vor fi obligati sã pãstreze cel putin trei ani orice informatie privind traficul electronic (la cine suni, cui trimiti sms, e-mail, ce pagini internet vizitezi etc.).
2. Perchezitii secrete la domiciliu.
Politia secretã poate efectua perchezitii domiciliare secrete si confisca obiecte. Acelasi drepturi le va avea si politia obisnuitã, în cazul infractiunilor grave.
3. Ascultarea “preventivã” a convorbirilor telefonice.
Politia va putea asculta convorbiri telefonice chiar dacã nu s-a sãvîrsit nici o infractiune, dar considerã cã existã un asemenea risc.
4. Informatiile pot fi utilizate si “colateral”.
Informatiile rezultate în urma interceptãrii convorbirilor telofonice ori a corespondentei electronice, pot fi folosite de autoritãti si în alte cauze decît cele pentru care au fost utilizate initial.
5. Interceptarea convorbirilor si a corespondentei persoanelor NESUSPECTATE (subl. ns.) de sãvîrsirea vreunei infractiuni, dacã politia considerã de interes acest lucru.
6. Prelevarea de probe ADN de la persoane, fãrã conditionãrile actuale. Cu alte cuvinte, împotriva vointei persoanei.
7. Posibilitãti sporite pentru organele de politie, de a lucra sub identitate falsã si de a depune mãrturie în fata instantei de judecatã sub date de identitate false.

Thomas Bodström sustine cã deja operatorii de telefonie si internet arhiveazã informatii electronice la solicitarea politiei si cã este de preferat sã existe o reglementare legalã în acest sens.

Aceastã propunere reflectã o “atitudine istericã” în combaterea cu orice pret a criminalitatii şi a aşa-zisului “terorism”,reprezântd totodată o violare grosolanã a vietii private. În plus, informatiile pot ajunge si în alte mîini, putînd fi folosite în scopuri necurate – spre exemplu, santaj. Existã dovezi cã autoritãtile nu pot garanta securitatea unei astfel de baze de date.

În aceiaşi ordine de idei, Federaţia Internaţională a ziariştilor (IFJ) afirmă că în statele UE, există o „cultură a supravegherii de rutină” a ziariştilor de către poliţie, care pune în pericol libertatea presei. IFJ a protestat de asemenea faţă de încălcarea drepturilor jurnaliştilor în Danemarca, unde doi ziarişti au fost chemaţi în instanţă şi riscă să fie condamnaţi la închisoare pentru publicarea de „informaţii obţinute ilegal de o terţă parte”, într-o anchetă asupra motivelor invocate de autorităţi pentru a susţine războiul din Irak. Cazul din Danemarca arată modul în care jurnaliştii sunt persecutaţi pentru că au dat publicităţii informaţii care pun guvernul într-o situaţie jenantă.